Ghișeo-fobia. Boala care ucide energia și timpul românilor

M-am mirat să nu găsesc ghișeo-fobia pe lista fricilor autohtone. Mai mult, ea nu apare menționată nicăieri, de parcă nici nu ar exista. Dar știm cu toții, noi, românii, că e pitită acolo în suflețel, chircită cu genunghii la piept. Își face rugăciunile de fiecare dată când te trezești cu câteva hârtii în mână pe care trebuie să le completezi, semnezi, ștampilezi, xeroxezi, scanezi, …ezi, ….ezi, în dublu-triplu-infinit de exemplare și să te prezinți cu ele în fața unui ghișeu. Continuă lectura

Reclame

Ghid util de Sărbători – Ce să faci anul ăsta când o să fii întrebat din nou când te măriți/ însori

rude

Well, vremea vine, vremea trece, se face tot mai rece și vin ele, sărbătorile. Și când vin sărbătorile și le petreci în familie, cu rudele, se pune ca de obicei totul pe masă. Totul.

Mai ales în Moldova, la noi – sarmale, cea mai bună ciorbă ever, etc. cu usturoi și ceapă, etc. cu mămăligă etc. Toate bunătățile. Și, la final, ce mai lipsește de la masă ca să-ți stea toate în gât? Bineînțeles, nelipsita specialitate regională și națională. E trecută acolo, micuță, scrisă de mână și o găsești pe ultima pagină lângă păhărelul de vin care sperai să-ți pice tihnit. Continuă lectura

Problema arzătoare a Clujului – Oamenii aruncați la gunoi

2017_03_25-15_45_19-_MG_5971Eram cu plasa mea de la noul magazin din Sora, verde-eco-rebranduit, dar cu aceleași plasticuri și îmi așteptam autobuzul. Aproape nemișcată, în stație, cu doi pești afumați și o legătură de pătrunjel. Mă uitam în gol ca de obicei, la problemele mele, nebănuind că alături de mine sunt oameni cu vieți pe lângă care a mea e cât sacoșa aia de ușoară. Continuă lectura

Cum am ajuns taxatoare la WC-ul public de la Negreni

targul de la negreni 1Cred că aș putea număra pe degete sâmbetele din viața mea în care m-am ridicat din pat înainte de ora 10:00. Astfel încât, dacă nu ar fi existat cununia civilă a lui Carmen și Târgul Coaselor, aș fi putut zice cu mâna pe inimă că nu există dimineți în weekend și că zilele de la sfârșitul săptămânii încep, răzbunându-se crud pe alarmă, direct de dup-amiază. Am uitat, e drept, de dimineața de acum mulți mulți ani în care m-am trezit cu noaptea-n cap să adun gunoaie cu Let’s Do it România, dar la cât de plină e și astăzi țara de pamperși plantați prin păduri, aș putea spune liniștită că a fost doar un vis. Continuă lectura

Bărbații. În 10 + 1 etichete. Așa, de ziua lor

poza barbatAm dat un search rapid pe google și până acum s-au fixat cel puțin trei date pentru sărbătorirea bărbaților. Asta probabil datorită talentului lor înnăscut de a-și aminti, de la an la an, aniversările în general.

Și dacă tot e ziua lor, sau cel puțin una dintre ele, să-i sărbătorim așa cum se cuvine, zic. Să arătăm ce înseamnă ei pentru noi. În 10 + 1 puncte: Continuă lectura

Despre drumurile și podurile noastre. În alt sens

copacAnul trecut a trecut prin mine ca un blender. Nu mă plâng, știu cazuri incomparabil mai zgâlțâite. Atunci când schimbi peisajele din jurul tău cu un ritm care te depășește începe o călătorie dureroasă în interior. Te simți ca un ceas stricat, dezmembrat, cu toate piesele de-a valma, în timp ce-ți ticăie în ureche ceasul perfect al timpului care nu așteaptă niciodată să-ți pui tu la punct mecanismul ca să bateți în același ritm. Continuă lectura