Cum am ajuns taxatoare la WC-ul public de la Negreni

targul de la negreni 1Cred că aș putea număra pe degete sâmbetele din viața mea în care m-am ridicat din pat înainte de ora 10:00. Astfel încât, dacă nu ar fi existat cununia civilă a lui Carmen și Târgul Coaselor, aș fi putut zice cu mâna pe inimă că nu există dimineți în weekend și că zilele de la sfârșitul săptămânii încep, răzbunându-se crud pe alarmă, direct de dup-amiază. Am uitat, e drept, de dimineața de acum mulți mulți ani în care m-am trezit cu noaptea-n cap să adun gunoaie cu Let’s Do it România, dar la cât de plină e și astăzi țara de pamperși plantați prin păduri, aș putea spune liniștită că a fost doar un vis.

Iată-mă, așadar, într-o, n-ai zice, frumoasă prea-dimineață de sâmbătă, sorbindu-mi nesquik-ul dintre palmele încă adormite. Am tras ceva lejer pe mine, mi-am îndesat-o pe Jazzolina pe cap și am ieșit din casă repede că, bineînțeles, deja întârziasem, nemaiverificând de trei ori plus unul aragazul și geamurile închise. Cu planuri mari – urma să găsesc o ladă de zestre pe undeva prin generosul târg de la Negreni. Mă rog, nu planuri atât de mari cât se cuvin pentru o ladă de zestre, căci a mea urma să îmi depoziteze doar hainele de iarnă în lipsa spațiului pentru un al doilea dulap.

La 7 și un pic mi-am găsit prietenii buimaci și ei de somn, vorba aia – cine se aseamănă se adună bine dimineața în aceeași mașină – și am luat-o spre Târgul Coaselor, la vreo 70 de kilometri de Cluj-Napoca.

targul de la negreni 2

Târgul de la Negreni e, cum să zic, un fel de mall în aer liber, doar că mult mai mare și în care poți găsi de toate și de-a valma. Adică chiar de toate – de la bormașini și poșete la mâna a doua cu icoane sfințite, până la păpuși creepy din porțelan și instalații de fiert țuica. “Douăzeci de lei geanta! Douăzeci de lei geanta!”.

Și, fie vorba între noi, față de mall-urile clasice, aici ai mai multe avantaje:

  • Te poți tocmi cu vânzătorii. De fapt, lucrurile nici nu au în general prețurile pe ele, astfel încât practic, tu fixezi prețul împreună cu domnul de la tarabă, acolo, pe loc. Câștigă ăla dintre voi care e mai bișnițar.
  • Aici e paradisul papucilor second hand de firmă, iar partea mișto e că prețurile nu sunt drăcești și foarte mulți sunt în stare bună – noroc cu străinii care nu prea ajung să mai pună în viața lor piciorul pe jos.

„Hai, domnișoară să-ți dau o pălărie mai frumoasă decât ce ai tu pe cap!”, mi-a trântit-o unul dintre tocmangii fără gust, evident.

“Nu există, domnule, pălărie mai frumoasă, vă zic eu!”, i-am trântit-o la rândul meu, ofuscată fiind de tupeul celui care a îndrăznit să pună la îndoială valoarea eleganței subtile deținută de Jazzolina, dedicată doar ochilor fini. Și am plecat mai departe, după ce m-am asigurat totuși că pălăria lui nu e mai pălărie decât a mea.

targul de la negreni 3După ce te plimbi însă o vreme cu soarele în cap printre atâtea obiecte care își întind brațele spre tine, oricât de femeie amatoare de shopping ai fi, începi să înțelegi de ce locul se cheamă Negreni – te ia așa, cu amețeli și începi să vezi negru în fața ochilor. Negru sau papuci. Peste tot. Să uiți pe unde ai fost, să probezi de două ori același lucru, să uiți că ți-e foame, să uiți că ai venit să-ți cumperi o ladă de zestre și să te trezești cu niște boluri în brațe, să uiți câți bani ai la tine și cât ai cheltuit. Vraja locului e mare. Riști ori să nu cumperi nimic pentru că ai prea multe opțiuni, ori să cumperi de toate pentru că ceva îți amintește că nu ai în casă, de exemplu, o… stropitoare.

Vase de bucătărie aduse tocmai din Germania, tablouri kitschoase, cizme de cauciuc pentru festivaluri ploioase, șurubelnițe, cercei cu “patină”, bastoane cu suport pentru recipiente cu alcool, pantaloni colorați, pantaloni decolorați. DE TOATE. Chiar și lăzi de zestre, dar prea înzestrate de timp pentru a mai putea face ceva cu ele.

Și totuși, în ciuda ofertei bogate, anul ăsta a fost mai puțină lume decât în alți ani în care te înghesuiai să treci podul între cele două aripi ale “mall-ului”și în care cu greu îți găseai loc de parcare. Vânzătorii se plângeau că a fost chiar “slab”. Doamna de la sandale făcuse doar 15 lei ziua trecută. Nici taxatoarea de la toaleta publică nu părea să o fi dus mai bine zilele ăstea pentru că nu mai era acolo când am ajuns noi. Își părăsise slujba. Apropo, dacă știți pe cineva interesat… Nu pare un job dificil. Așteptându-ne la intrare una pe cealaltă, fără să facem ceva în mod special, eu și Cami am fost pe rând angajate de lumea care vroia să intre în toaletă. Fie că ne dădea nouă leul, fie că intra repede în baie scuzându-se și zicându-ne că vor doar să se spele pe mâini.

Iată deci cum poți să-ți iei de toate de la Negreni, inclusiv un job. Am plecat, așadar, după vreo patru ore fără ladă de zestre, dar nici cu mâna goală. De-aia, eu zic să nu ratați ediția din toamnă a târgului de vechituri. Nu de alta, dar cine știe ce vă mai trebuie prin casă și nici măcar nu știți? 🙂

 

Anunțuri

Bărbații. În 10 + 1 etichete. Așa, de ziua lor

poza barbatAm dat un search rapid pe google și până acum s-au fixat cel puțin trei date pentru sărbătorirea bărbaților. Asta probabil datorită talentului lor înnăscut de a-și aminti, de la an la an, aniversările în general.

Și dacă tot e ziua lor, sau cel puțin una dintre ele, să-i sărbătorim așa cum se cuvine, zic. Să arătăm ce înseamnă ei pentru noi. În 10 + 1 puncte:

  1. Oricât de multe cutii de pantofi ar avea o femeie, n-o să întreacă niciodată numărul de nothing box-uri* ale bărbaților.

2.  Bărbații își doresc mult copii, în general doar ca să li se aprobe bugetul pentru World of Tanks și drone.

  1. Uneori bărbații vor să înțeleagă femeile, dar preferă mai degrabă să înțeleagă o bere rece.

4. Bărbații se pricep să folosească cuvintele, așa cum se pricep domnișoarele să folosească târnacopul.

  1. Bărbații nu fac de obicei curățenie în bucătărie ca să poată găsi drumul înapoi spre frigider, urmărind firimiturile.

6. Noroc că s-a inventat fotbalul. Singurul lucru care reușește să îi țină pe bărbați concentrați mai mult de 30 de minute.

  1. Bărbații se cred profesori de estetică și dau note la femei, dar n-ar reuși neam să-și asorteze singuri o amărâtă de cămașă albă.

8. Se zice că bărbații sunt de pe altă planetă. Asta pentru că de cele mai multe ori aterizează greșit.

  1. Bărbații au valori. Cei mai norocoși dintre ei în lei și în valută.

10. Orgoliul bărbaților e ca un zgârie-nor. De jos ți se pare un obiectiv turistic, sus nu mai reziști, te face să te arunci în gol.

10 + 1. Bărbații nu își găsesc niciodată șosetele pentru că ele sunt mai mult de una.

Dar, așa cum am scris și aici, acum ceva timp, tot de ziua lor, îi iubim pe bărbați pentru că, așa cum sunt ei și așa cum suntem noi, ne întregesc, ne completează și da, uneori, de multe ori, ne fac să evoluăm. 🙂

*nothing box = cutie mentală, specifică bărbaților; locul unde se retrag când ți-e lumea mai dragă pentru a se gândi la pur și simplu nimic.

Despre drumurile și podurile noastre. În alt sens

copacAnul trecut a trecut prin mine ca un blender. Nu mă plâng, știu cazuri incomparabil mai zgâlțâite. Atunci când schimbi peisajele din jurul tău cu un ritm care te depășește începe o călătorie dureroasă în interior. Te simți ca un ceas stricat, dezmembrat, cu toate piesele de-a valma, în timp ce-ți ticăie în ureche ceasul perfect al timpului care nu așteaptă niciodată să-ți pui tu la punct mecanismul ca să bateți în același ritm. Continuă lectura

12 motive să te bucuri că stai ca fraierul în trafic

traficTot blestemăm traficul ăsta infernal în care fierbem cu toții, da’ nu ne gândim așa puțin ce șansă și ce noroc să avem atâta timp mort la dispoziție. Iată 12 lucruri pe care le poți face în trafic în loc să te țâțâi și să te tot plângi atâta:

  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să te căsătorești, să divorțezi și să faci partajul lucrurilor, bucată cu bucată.
  1. Cât timp stai în trafic, ai șansa să bați recordul de pullovere împletite de bunică-ta.
  1. Cât timp stai în trafic, ai în sfârșit timp să faci copii. Și să-i crești cu tot cu cei șapte ani de-acasă.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să vezi cum îmbătrânesc studenții de lângă tine și cum coboară în stație abia mai ținându-se pe picioare.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să vezi cum îi cresc toți dinții copilului femeii însărcinate căreia i-ai oferit locul atunci când s-a urcat.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să acumulezi o viață de când te-ai lăsat de fumat.
  1. Cât timp stai în trafic ai timp să îl asculți până la capăt pe Florin Piersic.
  1. Cât timp stai în trafic, ia-ți vasele nespălate cu tine. Ai în sfârșit timp să te ocupi de ele.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să-ți deparazitezi pisica purice cu purice.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să citești până la capăt fluturașul de salariu, cu toate impozitele.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să lași în sfârșit morcovii din ciorbă să fiarbă pe bune. Ia-ți oala cu tine!
  1. Cât timp stai în trafic, ai destul timp să-ți derulezi viața cap-coadă. Bucură-te de așteptarea asta spirituală și nu te gândi la ce ai greșit că n-o să mai ai timp să trăiești ca să repari. Viața ți-a cam fost traficată.
Foto: cybersalt.org

Detașare

Am fost recent la farmacie și le-am cerut cea mai bună pastilă

Ce vă doare m-au întrebat

Dați-mi cea mai bună pastilă

Avem detașare, mi-au zis. A făcut minuni.

Cât costă?

Avem detașare pulbere, avem detașare comprimată și avem detașare efervescentă. De care doriți?

O vreau pe toată.

E scumpă. E produsă în Orient, am importat-o.

E scumpă. Are și nu are efecte secundare. Tratează tot – migrene, palpitații, anxietate și guturai.

Detașare fără efecte secundare nu aveți?

Avem detașare în folie, 10 comprimate și sunteți ca nou.

Ca și cum n-ați fi fost pentru că nu ați fost, ci doar ați crezut.

Cât costă și de câte ori pe zi?

Banii nu sunt o problemă. Mai ales după ce luați detașare. De câte ori puteți pe zi.

De câte ori pe zi?

Asta nu mai contează după ce luați detașare.

Dați-mi o cutie, vă rog.

La ce vă trebuie cutia?

Cutia de detașare.

Nu mai aveți nevoie de cutie după ce luați detașare. Nu mai aveți nevoie de nimic.

Dați-mi atunci detașare în ce formă doriți.

Nu mai doriți nimic după ce luați detașare. Nici măcar detașare.

Atunci dați-mi-o odată, vă rog!

V-o dau, dar detașați-vă puțin. Câte puțin.

detasare3

Foto: Maggie Taylor

Politețea devine obraznică când cei 7 ani de-acasă se numără în tramvai

aratatorAm prins un loc bun, m-am așezat și, de câteva minute bune, gândurile aruncate pe geam mi se încâlceau în copacii de pe marginea drumului. Nu mai vedeam nimic în jur, unde se aglomerase.

Dintre crengi m-a smuls o voce cu volum, strânsă de gât de emoție și nervi:

– Ridică-te, nu ți-e rușine?! Nu vezi că stă doamna în vârstă în picioare?

Mi-am ridicat sprâncenele de-asupra palmei peste obraz pe care o primisem din partea dreaptă. Cuvintele nu mi se adresau, deși dacă n-ar fi fost tinerelul din spatele meu, ar fi fost foarte probabil să fi fost eu în locul lui, așezată la locul meu cu bătrâna lângă mine în picioare.

N-am văzut întreaga scenă, dar cred că femeia care-l compostase pe tinerel l-a înșfăcat cumva de pe scaun pentru că în locul lui aterizase, destul de rușinată și nu foarte ușor de convins, bătrâna.

Compostatoarea de bilete de politețe, această hingheriță a bunului simț care așează oamenii la locul lor, nu s-a oprit aici și-l taxa în continuare.

– Se vede cine sunteți! Nu vă uitați așa! (Conștientă că e întruchiparea politeței, și-a recalibrat pronumele și a trecut repede la dumneavoastră).

Bătrâna, instalată acum în siguranță, a mai pus și ea două paie pe foc, cu voce de actriță de drame:

– M-am obișnuit…

Profesoara de bune maniere, această doamnă pusă pe reintegrarea celor 7 ani  fugiți de acasă, continua:

– Nu ți-e rușine?! Dacă nu v-ați gândit, ar fi trebuit să simțiți să-i dați locul!

Tinerelul, începuse timid să riposteze:

– Dar de ce țipați așa?

– De ce? Ți-e rușine?! În locul tău aș fi intrat în pământ (își pierduse iar dumneavoastră-ul).

Mintea mi se oprise la „ar fi trebuit să simțiți”. Cum adică? Cum să simți ceva dacă… nu simți?

Pentru prima dată m-am simțit amenințată de oamenii regulilor de circulație a politeții, de această poliție a bunului simț care amendează în gura mare și care îți dictează chiar și ce trebuie să simți. Și mi s-a părut cumva trist, inutil, dar și amuzant.

După ce a coborât poliția, a rămas un loc liber pe care oamenii și-l ofereau acum unul altuia, speriați și rușinați să se mai așeze. Uite-așa se face educația și se instaurează dictatorial omenia și sentimentele.

Scoți tinerii la tablă în tramvai și îi obligi să simtă. Că așa trebuie și așa este frumos. Să trăim într-o lume cu prefăcătorii sentimentale și politețuri, aplaudată sau huiduită de juriul din tramvaiul vieții.