Ghid util de Sărbători – Ce să faci anul ăsta când o să fii întrebat din nou când te măriți/ însori

rude

Well, vremea vine, vremea trece, se face tot mai rece și vin ele, sărbătorile. Și când vin sărbătorile și le petreci în familie, cu rudele, se pune ca de obicei totul pe masă. Totul.

Mai ales în Moldova, la noi – sarmale, cea mai bună ciorbă ever, etc. cu usturoi și ceapă, etc. cu mămăligă etc. Toate bunătățile. Și, la final, ce mai lipsește de la masă ca să-ți stea toate în gât? Bineînțeles, nelipsita specialitate regională și națională. E trecută acolo, micuță, scrisă de mână și o găsești pe ultima pagină lângă păhărelul de vin care sperai să-ți pice tihnit.

De obicei întrebarea asta îți cade așa cam cum îți pică aspiratorul peste degetele de la picioare -știu cum e că am pățit-o recent. Recent zic de aspiratorul peste degete că întrebarea asta o tot aud de mai mulți ani decât degetele de la piciorul rănit.

Mno, și când vezi oameni dragi, care-ți vor binele, făcând ochii mari și deschizându-și toate simțurile așteptând să le zici ceva, iar tu ai venit cu sacul gol… Ce faci? Cumperi ceva rapid din benzinăria de pe drum? N-ai cum, nu-ți fac ăștia plinul și la măritiș.

Așa că te simți strâns cu ușa și le zici cumva îmbârligat adevărul sau bagi una spontană: „Nu a putut să vină anul ăsta. E prins cu jobul lui de super patron bogat și ocupat. În plus, nu avea cine să rămână cu pisicile acasă.”. În spatele mesei, ștergând o farfurie parcă pregătită special pentru cel ce nu a mai apărut, o rudă empatică oftând: „S-a sacrificat săracul băiat…”.

Știți probabil cum se desfășoară treburile ăstea. Ei întreabă, tu nu știi ce să răspunzi sau ce poză să scoți din buzunare că ți-au rămas doar ălea cu mâțe și cu standurile pentru expoziții pe care le-ai comandat la birou.

Așa că, cu gândul la toți care așteaptă sărbătorile și nu prea, am scris mai jos câțiva pași care să vă ajute să vă fofilați în momentele grele de genul ăsta:

  • Respiră adânc și numără până la 10. Sau până la 100. Sau până la 1000. Dacă rudele sunt mai în vârstă, ai speranțe că vor adormi până îți recuperezi tu oxigenul
  • Pune-ți prietenii să te sune când ești la masă. Răspunde-le, dă-ți ochii peste cap și prefă-te că ai primit un telefon de la job foarte urgent. În noaptea de Crăciun?! Păi, da, normal, odată cu Domnul se mai nasc și șefi fără niciun dumnezeu.
  • Prefă-te că ți-a rămas în gât sarmaua. Dacă întrebarea îți este adresată atunci când mănânci borș, mușcă brusc din ardeiul iute de două ori.
  • Pregătește-ți înainte de masă o veste bombă ca să o scoți la înaintare atunci când vine întrebarea. Ai grijă ca fraza să fie cât mai puternică. Gen: Sunt însărcinată. Sau: Știați că verișorul X se droghează? Sau: Ați auzit că a murit Iliescu?

Dacă totuși nu ești genul care să apeleze la artificii înainte de revelion, mai ai o variantă. Aia sinceră. Adică să le explici că ești foarte bine așa cum ești și să îi faci să înțeleagă că foarte bine-ul tău nu coincide cu foarte bine-ul lor. Dacă te iubesc vor înțelege asta și nu te vor mai sufoca să te încadrezi într-un șablon care s-a întâmplat să nu ți se potrivească.

Rudele mele (în majoritate) au înțeles asta. Cele care nu au înțeles vor înțelege la un moment dat, iar celor care nu vor înțelege, dar au plicul pregătit deja pentru nunta ta, le poți propune să ți-l dea în avans pentru că ți-ai propus să pleci în luna de miere cu jumătatea ta… de măr. Pe care să o haleşti într-un loc exotic. 🙂

Anunțuri

Problema arzătoare a Clujului – Oamenii aruncați la gunoi

2017_03_25-15_45_19-_MG_5971Eram cu plasa mea de la noul magazin din Sora, verde-eco-rebranduit, dar cu aceleași plasticuri și îmi așteptam autobuzul. Aproape nemișcată, în stație, cu doi pești afumați și o legătură de pătrunjel. Mă uitam în gol ca de obicei, la problemele mele, nebănuind că alături de mine sunt oameni cu vieți pe lângă care a mea e cât sacoșa aia de ușoară.

Stând așa, mă recunoaște și se apropie de mine un băiat pe care îl știu de mult de pe străzi. Un puști isteț, șmecher de nevoie, cu ochi mari și povești emoționante. L-am cunoscut cerșind ca să-și ia un trening nou, după care vânzător de flori din piață cu adaos și tot așa.

Vine la mine direct și îmi arată un ecran de mobil plin de flăcări. Ai auzit ce ni s-a întâmplat aseară? Mi-am amintit că mi-a zis la un moment dat că locuiește la Pata Rât. M-am uitat la el suspect, mi-am promis neînduplecată că nu o să-i dau bani, dar că aș putea să-i dau unul dintre peștii din plasă, zicându-i că știu că incendiul a fost acum vreo două săptămâni, nu aseară.

Îmi povestește că este vorba de al doilea incendiu în zonă de luna asta și că ieri noapte au ars mai multe case, că a venit vice-primarul care nu a dat nici bună-seara și că i-a zis să tacă din gură. „Așa nu se mai poate. Nu mai putem trăi acolo. Acum două zile un șobolan i-a ros fața unui copil mic și l-a lăsat plin de sânge. Nu mai putem trăi acolo. O să mergem la Primărie și o să îl facem pe Boc să ne asculte.”

Am vorbit puțin despre asta și i-am zis că trebuie să plec că-mi ajunsese autobuzul. Dezamăgit că nu îmi pasă, a plecat fără să-mi ceară nimic. Mi-au rămas amândoi peștii în sacoșă și în gât. Iar asta mi-a amintit de concluzia de acum câteva luni, când m-am întors de la Pata Rât după o vizită de câteva ore– oamenii de acolo nu mai speră și nu mai așteaptă nimic. Îți zic de cum te văd să nu le mai promiți nimic. Iar asta pentru că au trecut pe acolo autorități, ziariști, asociații, iar ei au rămas în continuare în condiții pe care noi nu ni le putem imagina ușor.

Nu muncești, nu trăiești

Cum intri în Pata ești nevoit să mergi alături de mașinile mari care îți prăfuiesc fără milă hainele. Acolo nu ești nici la oraș, nici la țară – ești într-o lume aruncată la gunoi. Șobolani morți îți taie drumul, iar dacă se zice că pisicile negre aduc ghinion, cu ăștia se știe clar că nu pot aduce decât boală. Alături de ei trăiesc copii. Copii care au povești de groază – „Mie mi-a dat calul o copită în piept, pe mine era să mă calce buldozerul, lui i s-a rupt coloana.” Nu puțini dintre ei au fost scoși striviți de sub mașinile din rampă. Copiii ăștia nu se joacă cu mașinuțele, ci muncesc lângă mașinile uriașe.

Mulți spun că e vina oamenilor de la Pata Rât că nu lucrează și că nu au școală. Dar oamenii de aici muncesc, iar copiii sunt treziți cu noaptea în cap să meargă la unitățile de învățământ. Problema e că muncesc la rampă, la firmele din zonă de sortat deșeuri sau la firme de salubrizare pe salarii de 600 de lei ca băiatul ăsta pe care îl știu. Apropo, care e salariul minim?

Mai mult, am cunoscut rromi disperați după un loc de muncă pe care nu voia nimeni să-i angajeze din cauză că s-au născut țigani. Iar crezul din Pata Rât, poate nu o să mă credeți, dar e Dacă nu muncești, nu trăiești. Mi l-au zis mai mulți când am fost să stau de vorbă cu ei, într-o sâmbătă și i-am prins la lucru. Tineri de 16 ani și bătrâni de 56 de ani de locuit în gheretă.

Deci pot să bag mâna în focul incendiilor care au fost acolo în ultima vreme că rromii de la Pata Rât nu sunt rromii de care ne este nouă teamă că fură. Nu ar trăi în asemenea condiții și nu ar munci în gunoi. Iar asta înseamnă că, puțin mai mult sprijin, mai mult interes și o strategie bine pusă la punct din partea Primăriei și a noastră ar avea șanse să îi integreze în societatea asta cinstită, capitalistă, individualistă, binevoitoare și meritocrată în care trăim. Hai să începem de la a nu mai închide ochii și a păstra loc de bună ziua. Dacă nu vom avea grijă de oamenii care au la rândul lor grijă de gunoiul nostru ne vom trezi într-o zi cu toată mizeria sub preșul din fața ușii.

Informații aprofundate despre comunitatea de la Pata Rât puteți găsi aici:

2017_03_25-16_49_03-_MG_61132017_03_25-16_05_52-_MG_5999.jpg2017_03_25-15_42_57-_MG_5958.jpg2017_03_25-14_33_33-_MG_5909.jpgFoto: Gabriel Roșca

Cum am ajuns taxatoare la WC-ul public de la Negreni

targul de la negreni 1Cred că aș putea număra pe degete sâmbetele din viața mea în care m-am ridicat din pat înainte de ora 10:00. Astfel încât, dacă nu ar fi existat cununia civilă a lui Carmen și Târgul Coaselor, aș fi putut zice cu mâna pe inimă că nu există dimineți în weekend și că zilele de la sfârșitul săptămânii încep, răzbunându-se crud pe alarmă, direct de dup-amiază. Am uitat, e drept, de dimineața de acum mulți mulți ani în care m-am trezit cu noaptea-n cap să adun gunoaie cu Let’s Do it România, dar la cât de plină e și astăzi țara de pamperși plantați prin păduri, aș putea spune liniștită că a fost doar un vis.

Iată-mă, așadar, într-o, n-ai zice, frumoasă prea-dimineață de sâmbătă, sorbindu-mi nesquik-ul dintre palmele încă adormite. Am tras ceva lejer pe mine, mi-am îndesat-o pe Jazzolina pe cap și am ieșit din casă repede că, bineînțeles, deja întârziasem, nemaiverificând de trei ori plus unul aragazul și geamurile închise. Cu planuri mari – urma să găsesc o ladă de zestre pe undeva prin generosul târg de la Negreni. Mă rog, nu planuri atât de mari cât se cuvin pentru o ladă de zestre, căci a mea urma să îmi depoziteze doar hainele de iarnă în lipsa spațiului pentru un al doilea dulap.

La 7 și un pic mi-am găsit prietenii buimaci și ei de somn, vorba aia – cine se aseamănă se adună bine dimineața în aceeași mașină – și am luat-o spre Târgul Coaselor, la vreo 70 de kilometri de Cluj-Napoca.

targul de la negreni 2

Târgul de la Negreni e, cum să zic, un fel de mall în aer liber, doar că mult mai mare și în care poți găsi de toate și de-a valma. Adică chiar de toate – de la bormașini și poșete la mâna a doua cu icoane sfințite, până la păpuși creepy din porțelan și instalații de fiert țuica. “Douăzeci de lei geanta! Douăzeci de lei geanta!”.

Și, fie vorba între noi, față de mall-urile clasice, aici ai mai multe avantaje:

  • Te poți tocmi cu vânzătorii. De fapt, lucrurile nici nu au în general prețurile pe ele, astfel încât practic, tu fixezi prețul împreună cu domnul de la tarabă, acolo, pe loc. Câștigă ăla dintre voi care e mai bișnițar.
  • Aici e paradisul papucilor second hand de firmă, iar partea mișto e că prețurile nu sunt drăcești și foarte mulți sunt în stare bună – noroc cu străinii care nu prea ajung să mai pună în viața lor piciorul pe jos.

„Hai, domnișoară să-ți dau o pălărie mai frumoasă decât ce ai tu pe cap!”, mi-a trântit-o unul dintre tocmangii fără gust, evident.

“Nu există, domnule, pălărie mai frumoasă, vă zic eu!”, i-am trântit-o la rândul meu, ofuscată fiind de tupeul celui care a îndrăznit să pună la îndoială valoarea eleganței subtile deținută de Jazzolina, dedicată doar ochilor fini. Și am plecat mai departe, după ce m-am asigurat totuși că pălăria lui nu e mai pălărie decât a mea.

targul de la negreni 3După ce te plimbi însă o vreme cu soarele în cap printre atâtea obiecte care își întind brațele spre tine, oricât de femeie amatoare de shopping ai fi, începi să înțelegi de ce locul se cheamă Negreni – te ia așa, cu amețeli și începi să vezi negru în fața ochilor. Negru sau papuci. Peste tot. Să uiți pe unde ai fost, să probezi de două ori același lucru, să uiți că ți-e foame, să uiți că ai venit să-ți cumperi o ladă de zestre și să te trezești cu niște boluri în brațe, să uiți câți bani ai la tine și cât ai cheltuit. Vraja locului e mare. Riști ori să nu cumperi nimic pentru că ai prea multe opțiuni, ori să cumperi de toate pentru că ceva îți amintește că nu ai în casă, de exemplu, o… stropitoare.

Vase de bucătărie aduse tocmai din Germania, tablouri kitschoase, cizme de cauciuc pentru festivaluri ploioase, șurubelnițe, cercei cu “patină”, bastoane cu suport pentru recipiente cu alcool, pantaloni colorați, pantaloni decolorați. DE TOATE. Chiar și lăzi de zestre, dar prea înzestrate de timp pentru a mai putea face ceva cu ele.

Și totuși, în ciuda ofertei bogate, anul ăsta a fost mai puțină lume decât în alți ani în care te înghesuiai să treci podul între cele două aripi ale “mall-ului”și în care cu greu îți găseai loc de parcare. Vânzătorii se plângeau că a fost chiar “slab”. Doamna de la sandale făcuse doar 15 lei ziua trecută. Nici taxatoarea de la toaleta publică nu părea să o fi dus mai bine zilele ăstea pentru că nu mai era acolo când am ajuns noi. Își părăsise slujba. Apropo, dacă știți pe cineva interesat… Nu pare un job dificil. Așteptându-ne la intrare una pe cealaltă, fără să facem ceva în mod special, eu și Cami am fost pe rând angajate de lumea care vroia să intre în toaletă. Fie că ne dădea nouă leul, fie că intra repede în baie scuzându-se și zicându-ne că vor doar să se spele pe mâini.

Iată deci cum poți să-ți iei de toate de la Negreni, inclusiv un job. Am plecat, așadar, după vreo patru ore fără ladă de zestre, dar nici cu mâna goală. De-aia, eu zic să nu ratați ediția din toamnă a târgului de vechituri. Nu de alta, dar cine știe ce vă mai trebuie prin casă și nici măcar nu știți? 🙂

 

Bărbații. În 10 + 1 etichete. Așa, de ziua lor

poza barbatAm dat un search rapid pe google și până acum s-au fixat cel puțin trei date pentru sărbătorirea bărbaților. Asta probabil datorită talentului lor înnăscut de a-și aminti, de la an la an, aniversările în general.

Și dacă tot e ziua lor, sau cel puțin una dintre ele, să-i sărbătorim așa cum se cuvine, zic. Să arătăm ce înseamnă ei pentru noi. În 10 + 1 puncte:

  1. Oricât de multe cutii de pantofi ar avea o femeie, n-o să întreacă niciodată numărul de nothing box-uri* ale bărbaților.

2.  Bărbații își doresc mult copii, în general doar ca să li se aprobe bugetul pentru World of Tanks și drone.

  1. Uneori bărbații vor să înțeleagă femeile, dar preferă mai degrabă să înțeleagă o bere rece.

4. Bărbații se pricep să folosească cuvintele, așa cum se pricep domnișoarele să folosească târnacopul.

  1. Bărbații nu fac de obicei curățenie în bucătărie ca să poată găsi drumul înapoi spre frigider, urmărind firimiturile.

6. Noroc că s-a inventat fotbalul. Singurul lucru care reușește să îi țină pe bărbați concentrați mai mult de 30 de minute.

  1. Bărbații se cred profesori de estetică și dau note la femei, dar n-ar reuși neam să-și asorteze singuri o amărâtă de cămașă albă.

8. Se zice că bărbații sunt de pe altă planetă. Asta pentru că de cele mai multe ori aterizează greșit.

  1. Bărbații au valori. Cei mai norocoși dintre ei în lei și în valută.

10. Orgoliul bărbaților e ca un zgârie-nor. De jos ți se pare un obiectiv turistic, sus nu mai reziști, te face să te arunci în gol.

10 + 1. Bărbații nu își găsesc niciodată șosetele pentru că ele sunt mai mult de una.

Dar, așa cum am scris și aici, acum ceva timp, tot de ziua lor, îi iubim pe bărbați pentru că, așa cum sunt ei și așa cum suntem noi, ne întregesc, ne completează și da, uneori, de multe ori, ne fac să evoluăm. 🙂

*nothing box = cutie mentală, specifică bărbaților; locul unde se retrag când ți-e lumea mai dragă pentru a se gândi la pur și simplu nimic.

Despre drumurile și podurile noastre. În alt sens

copacAnul trecut a trecut prin mine ca un blender. Nu mă plâng, știu cazuri incomparabil mai zgâlțâite. Atunci când schimbi peisajele din jurul tău cu un ritm care te depășește începe o călătorie dureroasă în interior. Te simți ca un ceas stricat, dezmembrat, cu toate piesele de-a valma, în timp ce-ți ticăie în ureche ceasul perfect al timpului care nu așteaptă niciodată să-ți pui tu la punct mecanismul ca să bateți în același ritm. Continuă lectura

12 motive să te bucuri că stai ca fraierul în trafic

traficTot blestemăm traficul ăsta infernal în care fierbem cu toții, da’ nu ne gândim așa puțin ce șansă și ce noroc să avem atâta timp mort la dispoziție. Iată 12 lucruri pe care le poți face în trafic în loc să te țâțâi și să te tot plângi atâta:

  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să te căsătorești, să divorțezi și să faci partajul lucrurilor, bucată cu bucată.
  1. Cât timp stai în trafic, ai șansa să bați recordul de pullovere împletite de bunică-ta.
  1. Cât timp stai în trafic, ai în sfârșit timp să faci copii. Și să-i crești cu tot cu cei șapte ani de-acasă.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să vezi cum îmbătrânesc studenții de lângă tine și cum coboară în stație abia mai ținându-se pe picioare.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să vezi cum îi cresc toți dinții copilului femeii însărcinate căreia i-ai oferit locul atunci când s-a urcat.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să acumulezi o viață de când te-ai lăsat de fumat.
  1. Cât timp stai în trafic ai timp să îl asculți până la capăt pe Florin Piersic.
  1. Cât timp stai în trafic, ia-ți vasele nespălate cu tine. Ai în sfârșit timp să te ocupi de ele.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să-ți deparazitezi pisica purice cu purice.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să citești până la capăt fluturașul de salariu, cu toate impozitele.
  1. Cât timp stai în trafic, ai timp să lași în sfârșit morcovii din ciorbă să fiarbă pe bune. Ia-ți oala cu tine!
  1. Cât timp stai în trafic, ai destul timp să-ți derulezi viața cap-coadă. Bucură-te de așteptarea asta spirituală și nu te gândi la ce ai greșit că n-o să mai ai timp să trăiești ca să repari. Viața ți-a cam fost traficată.
Foto: cybersalt.org