Petreceri aruncate la gunoi

trash-party-headerExistă nopți în care perna mea e mai frământată decât aluatul cozonacului bunicii. Întoarsă pe toate fețele ei de pernă, despicată în paișpe’ cute, torturată să spună povești care să mă adoarmă. Și… nimic. Mintea mea, legănată  între vis și luciditate, eșuează ca o balenă la mal, împotriva firii, înfiptă ca ancora în pământ.

Dacă ești la fel de norocos, cred că ai pățit măcar o dată ca în asemenea momente, brusc, în jurul patului să se anime atmosfera: o mâță care te simte de după trei uși că ai putea să o mângâi și miaună, un sforăit care-și drege vocea, tv-ul vecinului rămas într-o ureche, ușa de la baie trântită de fantoma cu insomnii și așa mai departe. Toate ca toate dar, după ce rând pe rând se epuizează obiectele, vii și morții care s-ar putea opune vreodată între tine și somn… mai pe la 2 și un pic… apar EI… petrecăreții.

Aceste ființe care, în miezul nopții, îți răscolesc pe o parte și alta tot gunoiul din viața ta. Care îți trântesc  timpanul de pământ odată cu tomberoanele aruncate ritmic dintr-o parte în alta și care, în ciuda  jaluzelei trase, îți transformă camera într-o discotecă cu lumini roșii și albastre de la mașina de salubritate, înaltă exact până la unu, la cât stai tu.

Ei, cei care adună gunoaiele, vor să te facă să te doară că ai consumat. Vor să te facă să simți înmormântarea propriului tău gunoi, petrecerea lor din fiecare noapte cu lumini și bas. Fiecare sticlă pe care ai aruncat-o în timpul zilei, se întoarce acum, ca un bumerang în propriul tău creier unde se sparge în mii de bucăți. Mintea ta devine tomberonul unde sunt executate definitiv chestiile pe care le-ai aruncat în grabă și cu care nu mai sperai să te întâlnești vreodată…

Stai așa în starea aia de somnolență și îți juri ca a doua zi să-i reclami, să dai cu ei de pământ așa cum dau ei cu tomberoanele noaptea, pe seama timpanului și somnului, și odihnei tale. Și vine și a doua zi, mai lungă decât cele obișnuite în care te trezești, îți faci cafeaua și te lași furat de tot ce ai de făcut în momentele următoare și uiți, și ierți, și n-ai timp, și începi să crezi că totul a fost în mintea ta, când înainte să pleci spre serviciu, auzi bătăi în ușă:

–  Săru’mâna, nu dați și dvs. ceva? Cum, nu ștâți, azi e ziua lu’ Marin! Gunoieru’?!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s