Bărbatul, o specie pe cale de… erudiție

men2 Îi iubeşti, cum să nu-i iubeşti, pentru că ţi-au promis Coasta de Azur şi singurul lucru pe care ţi l-au oferit cu adevărat a fost o coastă amărâtă, cândva de mult, în Grădina Eden. Te-au acuzat dup’aia că i-ai târât şi îi târăşti zilnic în iad, făcând, aşa cum le stă în fire, dintr-un măr, o tragedie.

N-ai cum şi îţi este practic imposibil, ca femeie, să nu îi iubeşti când te uiţi la ei, iar ei se uită din când în când la tine când nu se uită după oricare alta şi  te văd dublă, asta niciodată pentru că ai pus tu câteva kilograme în plus, ci pentru că au o permanentă sete de spirtoase.

Cum să nu-i iubeşti când au impresia că şosetele sunt de unică folosinţă şi biodegradabile, după felul în care le uită prin casă, iar despre scutece se aşteaptă să citească în wikipedia că sunt bombe atomice?!

Bărbaţii, citiţi de felul lor, ne impresionează întotdeauna pe noi, femeile, cu filozofiile lor kantiene prin care timpul şi spaţiul sunt subiective, mai exact că pot veni acasă la orice oră şi pot considera “acasă” orice spaţiu. Îi mai iubeşti pe bărbaţi, cum să nu-i iubeşti, când te uiţi la ei şi-i vezi preocupaţi de aceleaşi jucării din copilărie dar pe care timpul le-a adaptat creierului lor, astăzi, puţin mai mare. Vorbim aici de maşinuţe, avioane şi de pasiunea lor ascunsă din copilărie vizavi de păpuşile noastre Barbie.

Îi mai iubim pe bărbaţi când ne vin cu florile pe care nu ştiu să le aleagă, dar pe care ni le oferă atunci când se simt vinovaţi. Ne bucurăm primăvara când nu ne trezim cu bucheţele de pătrunjel în loc de ghiocei, iar când le primim, zâmbim cald şi i le punem în ciorba care trebuie să fie la fel de sărată ca cea pe care le-o gătea mă-sa.

Ne plac bărbaţii mai ales când ne privesc de la sâni şi până la picioare şi ne scanează ca şi când ar dori să-şi updateze gratuit fişierul cu imagini din playboy. Îi iubim mai ales când le simţim privirile care ne dezbracă şi ne confirmă că orele petrecute la shoppingul de hăinuţe prin mall-uri sunt de-a dreptul inutile.

Ne mai plac bărbaţii când se chinuie să reţină pentru noi poezii sau replici din filme, dar încurcă autorii cu ei înşişi şi mai ales ne plac bărbaţii care îşi fac singuri poeziile, iar atunci când ni le citesc îşi imaginează că ar mai fi de faţă şi alte gagici dar care au picat pe capete de pe picioarele lor lungi, mai rău ca la concertul cu Michael Jackson, emoţionate până la lacrimi.

Cum să nu-i iubim când umblă în maiouri vara şi îşi încordează muşchii în timp ce îşi iau pachetul de ţigări şi restul din mâna vânzătoarei? Şi mai ales îi iubim atunci când se uită la meci. Dacă studiezi atent un bărbat în timp ce se uită la meci şi îi priveşti venele încordate de la atâta sânge care-i fuge spre tâmple pentru a anticipa mişcările unui balon, atunci când ai în faţă o reproducere fidelă a statuietei Gânditorului, parcă nici nu-ţi mai pasă că sparge şi scuipă seminţe.

Şi mai iubim bărbaţii pentru că, deşi ne acuză pe noi că am fi prin excelenţă bârfitoare, prin guriţa lor circulă toate posturile de ştiri obţinute prin antenă parabolică- ştiri interne, ştiri externe, ştiri de cartier, ştiri de familie, din alte familii, evident. Singurul post de ştiri pe care bărbaţii nu-l prind deloc este cel al propriilor familii.

Cum să nu iubim bărbaţii când ne înşeală doar cu trupul şi nu cu sufletul sau doar cu mintea şi nu cu trupul? Întotdeauna vom avea o mică particică din ei care va rămâne doar a noastră. De obicei sunt hainele nespălate sau stomacul.

Îi iubim pentru că tot ce apreciază la noi sunt formele, iar nouă ni se pare că ar fi pricepuţi la geometrie.

Și cum să nu-i iubim pe bărbaţi când în mintea lor suntem păpuşi gonflabile şi-şi imaginează că pot să ne dezumfle?

Dar, mai ales îi iubim pe bărbaţi pentru că, aşa cum sunt ei şi aşa cum suntem noi, ne completează şi ne întregesc.

Reclame

5 gânduri despre &8222;Bărbatul, o specie pe cale de… erudiție&8221;

  1. Cum iubirea este neconditionata…putem iubii compasional…orice. Dar malitiozitatea cu care sunt surprinse viciile barbatilor, este totusi susceptibila de resentimente profunde. Nu spun nemeritate, sau inventate…dar totusi, din descrierea de mai sus rezulta o fiinta primitiva, inconstienta, dezechilibrata…Oare chiar asa arata barbatii luati „en gross”?!

    Apreciază

  2. 🙂 mai sus e un pamflet. nu am resentimente profunde fata de barbati si nu imi place sa generalizez decat atunci cand imi „ascut ghearele” pentru un pamflet, de dragul de a ne amuza impreuna de unele comportamente hai sa le zicem „vicioase”. nu e nicidecum o descriere, e o joaca care sper ca n-a ranit pe nimeni. 🙂 mersi mult, calinakimu pentru feedback, nu mi-am dat seama ca poate fi interpretat si asa si ma bucur ca am avut ocazia sa precizez ca este vorba de o caricaturizare. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s