Voi pe ce post prindeți războiul?

Vineri seară mi-am amintit brusc că avem televizor. Caut telecomanda, nu-mi iese din prima căci o confund cu aia de la parabolică. O găsesc într-un final pe cea potrivită și încerc să nimeresc butonul de pornire după ce reușesc să-mi alungesc brațul până în spatele cutiei prăfuite și să cuplez cablul pe care îl smulseseră între timp pisicile.

Trec repede peste Eurovison, fugărită de gafele prezentatorilor, stângăcia juriului și un decolteu afon care avea mai degrabă legătură cu Sex and the city-ul de pe canalul următor decât cu un concurs internațional de muzică. Trec repede și peste orgasmele Samanthei, greața lui Banciu și mă opresc neașteptat pe una dintre Antene. E emisiunea lui Carmen Avram și-mi amintesc că o urmăream într-o vreme. Aici un reportaj amplu, redifuzat, despre Isis, islamiști, musulmani, război. Nu înțeleg nimic, deși pare documentat și bine făcut. Pe bara de jos a ecranului printre alte breaking-uri, apare și știrea că în Galați refugiații au fost întâmpinați cu proteste de localnici. Îmi crește pulsul și mă gândesc la ai mei. Încerc să fiu rațională și să mă liniștesc.

Se termină prima parte a emisiunii, începe o a doua cu un reportaj din Polonia, o țară în care, din câte înțeleg din material, mii de voluntari se antrenează deja pregătindu-se pentru eventualitatea unui război cu Rusia. Teama este justificată de declarațiile unui oficial care susține că asupra Poloniei planează incertitudini și montează cumva ideea că ar putea plana oricând și o rachetă cadou de la Putin.

Voluntarii care se antrenează în condiții similare cu cele de război sunt prezentați drept eroi naționali, la un moment dat în contrast cu tinerii care pierd vremea pe facebook și care, în cazul unui check in al Rusiei în Polonia, nu ar putea face mai mult decât să sufere un cutremurător log out. IT-iști, oameni de vânzări, de afaceri etc. polonezi înlocuiesc în timpul lor liber mouse-ul cu o pușcă de cel puțin 5 kile, nu dorm câte 5 nopți și suportă criticile umilitoare ale unui comandant pentru a-și întări caracterul și pentru a-și apăra țara și copiii în cazul unui război. Carmen Avram le zice, apăsat, PATRIOȚI.

Mă simt scuturată din universul meu în care din ce în ce mai mulți oameni meditează, adoptă câini și pisici, gătesc fără carne, beau argilă dimineața și ajută bătrânele care vând pătrunjel și șosete împletite să supraviețuiască financiar. Ca și când cineva mi-ar fi mutat canalul și aș fi ajuns brusc la un film horror prost.

Uitasem. În lumea asta încă se mai duc războaie. Încă mai mor degeaba oameni care în viața de dinaintea coșmarului cu miros de praf de pușcă și sânge aveau speranțe și dimineți muiate ușor în cafea, ca biscuiții. Înțeleg că așa cum cafeaua poate da în orice secundă în foc, așa putem fi și noi în foc, într-o singură secundă, cu o singură bombă. Și iată că încă se mai construiesc patrioți, oameni care ar fi dispuși să ucidă din dragoste pentru țară, din dragoste pentru familie, din frică, din obligație, din ură, din fanatism.

Nu înțeleg. De ce să murim patrioți când granițele unei țări sunt, la urma urmei, niște linii politice trasate și impuse de mințile din sârmă ghimpată ale unora? De ce ne construim idei de țări, granițe și viitoruri ale copiilor pe care să le apărăm când am putea să ne perfecționăm pur și simplu armele păcii? De ce oamenii continuă să se antreneze pentru a susține războaie și nu încep să se antreneze pentru a susține pacea?!

Reclame

5 gânduri despre &8222;Voi pe ce post prindeți războiul?&8221;

  1. Granițele, conflictele, războaiele se află în NOI. Ele sunt întretinute de către o educație familială și socială iresponsabilă. Sistemele politice, economice și religioase susțin aceste conflincte dintr-un singur motiv : dorința aprigă, egotică de putere și avere. Acum aceste sisteme au o mare problemă. Nu mai reușesc și asta pe drept cuvănt, să mai poată mobiliza patriotic oamenii.. Acum este evident și pentru orbi sau retardați…că TOTI conducătorii politici, economici sau spiritual, nu-și urmăresc decăt prosperitatea personală. Pentru asta trădează, fură, mint…și-i trimit la război pe cei exploatați să lupte pentru acești trădători. De ce să mai lupte careva pentru o clică de șnapani?! Este deja o întrebare cu răspuns inclus.

    Apreciază

  2. da, este din ce în ce mai evident că războaiele ăstea nu ne aduc nimic, ci dimpotrivă. și totuși încă se duc și altele încă mai clocotesc. sunt încă persoane care încheagă partide naționaliste și persoane ca Lucian Mândruță care promovează patriotismul drept „acțiune” pe câmpul de luptă. asta zic – conștientizarea inutilității războiului e încă doar în capul unora și acești unora, în cazul unui război, o să își ia capul cu tot cu conștientizare și o să și-l mute pe front pentru că nu cred că avem încotro…

    Apreciază

  3. În lumea asta mare și complexă sunt războaie și mor oameni, câteodată pentru că aceștia nu au învățat să-și poarte războaiele cu demonii lor interiori, alteori pentru că nu știu să folosească telecomanda. De cele mai multe ori din ambele motive, dar principala vină este a noastră, nu a televizorului: degeaba încerci să plantezi un sol care nu este fertil la semințele tale.

    Apreciat de 1 persoană

  4. nu îmi amintesc să fi zis că e din vina televizorului. televizorul e un mijloc și depinde pe mâna cui cade. așa cum depinde și pe mâna cui cade telecomanda. telecomandă care se poate transforma în mitralieră căreia tu nu îi poți schimba postul.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s