Lumea a fost creată într-un jam session

Am o amintire la care țin foarte mult. Era vară, eram la un festival și am adormit pe iarbă, în fața scenei, unde liniștea acaparase microfonul. Nu știu cât timp am ațipit, dar nu pot uita nicicum trezirea domoală din brațele sonore ale unui saxofon. În timp ce corpul îmi rămăsese lipit de pământ, ceva din mine se înălța odată cu respirația instrumentului.

Saxofonul are un vino-ncoa al melancoliei și asta îl face să aibă parcă de-a face cu începuturile lumii – poate că Dumnezeu a suflat într-un saxofon uriaș și din gaura lui neagră, în care mocnește tristețea și singurătatea, a ieșit universul. Dintr-o expirație. Universul și muzica, acrobația asta a emoțiilor pe cele cinci sârme ghimpate ale portativului. O acrobație care alină și umple această singurătate cu care am fost blestemați.

De atunci caut mult mai mult în muzică – momente magice care să mă desprindă. Căutarea asta m-a tot dus pe la concerte și așa am ajuns anul ăsta și la Smida, la festivalul de jazz contemporan. Și când te întâmpină deasupra capului o lună plină și un cer curat, știi sigur că ai ajuns în locul pe care îl căutai și care te căuta în același timp.

Două zile cât am stat, pământul a mustit de apă. Călcai și aveai impresia că mergi doar pe mușchi de copac. Un loc cu o aură verde și un aer tare ca jazz-ul. O scenă cu sunet curat și lumini în nuanțe intime. Bănci de lemn în fața scenei, oameni pe gânduri, oameni energici lângă ele. Un curcubeu care făcea probe de culori în mijlocul probelor de sunet. Și jazz-ul de pe scenă semnat de Ilhan Ersahin’s Istanbul Session, Loop Doctors și Exit Oz pe care am vrut mult să-i prind live.

Mă bucur că festivalul de la Smida prinde contur pentru că avem multe de învățat din jazz. Ca și în viață, rupturile de ritm nasc nuanțe noi, care sparg armonia și o reflectă în zeci de cioburi. Și deși dansul pe cioburi nu e tocmai confortabil, aduce noroc – norocul de a descoperi în tine zeci de începuturi prin care să te explorezi, să improvizezi și să te reinventezi continuu.

smida2

Foto: Smida Jazz Festival

Reclame

4 gânduri despre &8222;Lumea a fost creată într-un jam session&8221;

  1. Unde exista potential, apar si cei care cauta sa profite. Ce e cel mai deranjat e ca ceea ce promoveaza cei din spate, nu corespunde cu ceea ce sunt ei. Astfel energia locurilor va fi cu mult afectata. Acest dezechilibru intre natura umana si mama natura. E o fatada, cea legata de conectarea cu natura, care astazi atrage si vinde.
    Genul de oameni care vorbesc de respectarea naturii, dar care in acelasi timp arunca mucuri de tigara pe geamul masinii.
    Genul de oameni care in viata de zi cu zi sunt lipsiti de morala, mint si abuzeaza partenerele, dar apoi au curajul sa invite la armonie si conexiune in sanul naturii. Cunosc personal viata directorului acestui festival, Razvan I. Scurtu, intrucat a fost partenerul unei bune prietene pe care a abuzat-o fizic si emotional, pana a distrus-o. Eu sunt foarte deranjat de atata ipocrizie. Si intentia mea este sa trag un semnal de alarma asupra la ce alegem sa sustinem.
    Consider ca astfel de initiative, in spatele carora se afla ipocriti, nu ar trebui incurajate. Avem nevoie de unele locuri sa ramana nemanjite de mizeria unor oameni. Iar deosebita muzica jazz nu are nimic in comun cu astfel de „oameni”.

    Apreciază

    1. multumesc pentru comment, Ceorge. din pacate sau din fericire, cei mai multi probabil dintre cei din fata scenei, ca si mine de altfel, nu stiu ce se intampla in spatele ei. si se bucura de ce au in fata. de sansa de a vedea trupe faine, de exemplu, intr-un loc fain. acum sunt sigura ca nu toti arunca chistoace pe jos -pana la urma nu prea ai cum sa faci o selectie de public la nivelul asta. legat de viata intima a organizatorilor, hm. nu ma bag, nu e treaba mea, dar inteleg ce spui. oricum, energia festivalului cred ca a fost rezultatul intregii echipe, nu a unei singure persoane. unul din motivele pentru care nu as amesteca viata personala cu cea profesionala.

      Apreciat de 1 persoană

      1. La randu-mi, multumesc Oana pentru un raspuns politicos, in schimbul la a sterge comentariul. Ai perfecta dreptate, cum nu ni se comunica, nu stim niciodata cine si ce se afla in spatele unui proiect. Este acest consumerism, luam ce ni se da, fara sa ne intrebam ce sustinem, pe cine validam odata ce am ales sa consumam un produs prezentat. Iar atunci cand stim, ce facem? Ne mintim, spunandu-ne „nu e treaba mea” sau, ideal, chiar luam actiune cum putem. Mi-ar place sa intelegem odata ca ce afecteaza pe unul dintre noi, afecteaza pe toti. Suntem conectati, si in primul si in primul rand trebuie sa avem grija sa fim mai buni, mai orientati spre celalalt si totodata mai in armonie cu noi insine. Mai acceptati. Sa oferim explicatii si sa cerem iertare cand gresim (asta fiind tot ce este dorit, dar refuzat, de la directorul acestui festival, Razvan I. Scurtu)
        Cat despre exemplul cu mucurile de tigara aruncate pe geamul masinii, nu era cu referire la public. Nu cunosc publicul, nu mi-as permite sa fac afirmatii despre el. Afirmatia viza organizatorii, unii dintre ei sunt acel gen de oameni; este un fapt stiut, vazut. Nu e o afirmatie gratuita. Personal, nu pot incuraja eco-ipocrizia. Nici cea personala, din interiorul omului, nici cea exterioara, cu privire la respectarea celorlalti si a mediului incunjurator. Smida, acel parc natural in genere, e o bucata de rai, tocmai pentru ca nu e atinsa inca prea mult de ipocrizia oamenilor. Nimic nu e mai distrugator ca minciuna.
        Cat despre energie, aici dau perfecta dreptate echipei: „Some places are so alive, fresh and natural, like jazz music too, that they instantly fill your spirit with positive energy. Smida is one of those places.” Acum daca la aceasta energie care exista independent de organizatori, si de care ne putem bucura oricand fara a trebui sa incurajam acest proiect, s-ar adauga si o energie a lor pozitiva, adica in armonie cu ceea ce sunt cu adevarat, ar fi un succes garantat. Un proiect de durata, care nu distruge echilibrul acelor locuri, care nu e doar oportunism si care ar atrage exact oamenii care ar trebui.
        Inca o mentiune, membrii echipei stiu de comportamentul abuziv al directorului si nu s-au aratat deloc deranjati. Din contra, au avut acea atitudine „daca si-a cautat-o, si-a luat-o…”. Un om care nu este deranjat de violenta, care minimalizeaza sau chiar sfideaza greutatea unui abuz, care considera ca cineva merita abuzat, care incurajeaza intr-un fel sau altul un astfel de comportament, mie nu imi inspira incredere ori calitate. Iar asta se reflecta in ceea ce face. Devenim ceea ce hranim.
        Succesul este atragator, dar bunatatea, respectul si responsabilitatea sunt infinit mai esentiale.

        Apreciază

      2. George, sunt de acord cu tine ca lumea, si mai ales locurile de genul asta, nu ar trebui poluate cu ipocrizie. in primul rand sper ca se face un studiu de impact asupra mediului dupa fiecare festival organizat in natura. adica natura se bucura de prezenta noastra la fel cum ne bucuram noi de ea? ce impact are un festival in aer liber asupra mediului? in al doilea rand, cu privire la organizatori. cred ca daca radacina este una putreda, nu o sa reziste toata constructia. daca vibe-ul este unul ipocrit, n-or sa se mai invarteasca rotitele. asa cum s-a intamplat si cu lantul de janisuri din cluj. legat de abuz, nu stiu detalii, dar daca nu e caz penal, atunci tine strict de relatia celor doua persoane implicate.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s