Fabuloasele aventuri ale naivității

melcCând ești mic și nu știi nimic ți se întâmplă lucruri grozave care întrec orice imaginație. Te calcă în picioare dinozaurii – ei au trecut mai altcumva decât tine prin viață, n-au cules scoici și pietricele, au stat cu capul sus. Dai cu capul de copaci, amețești, te întorci și mai dai o dată cu capul. Te ridici, îți îndeși cucuiul până îți crește al treilea ochi și mergi mai departe. Încerci să îți faci ochi prin toate părțile și să nu mai fii atât de naiv.

Dar ochii ăștia îți cresc parcă tot închiși și tot plângăcioși. Cu ei vezi tot mai adânc în oameni, dar parcă tot nu vezi bucata de întuneric din fiecare, închizi ochii. O ai și tu, în tine o recunoști și te holbezi la ea în fiecare zi. O plimbi în fiecare dimineață în lesă și cu botniță.

Mergi mai departe. Nu mai fugi după iepuri, începi să fugi după tine. Șontâc-șontâc că dacă te grăbești nu te mai găsești. Așa, ca melcul.

Toți avem o poveste în spate pe care o cărăm ca pe o cochilie care crește odată cu noi și care, la naiba, nu crește perfect. Care ne cocoșește, care ne apasă, dar pe care, în tăcere, cu urechea ciulită și cu ochi mulți o putem transforma în acasă. Așa, ca melcul.

foto: www.ampower.me
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s