Problema arzătoare a Clujului – Oamenii aruncați la gunoi

2017_03_25-15_45_19-_MG_5971Eram cu plasa mea de la noul magazin din Sora, verde-eco-rebranduit, dar cu aceleași plasticuri și îmi așteptam autobuzul. Aproape nemișcată, în stație, cu doi pești afumați și o legătură de pătrunjel. Mă uitam în gol ca de obicei, la problemele mele, nebănuind că alături de mine sunt oameni cu vieți pe lângă care a mea e cât sacoșa aia de ușoară.

Stând așa, mă recunoaște și se apropie de mine un băiat pe care îl știu de mult de pe străzi. Un puști isteț, șmecher de nevoie, cu ochi mari și povești emoționante. L-am cunoscut cerșind ca să-și ia un trening nou, după care vânzător de flori din piață cu adaos și tot așa.

Vine la mine direct și îmi arată un ecran de mobil plin de flăcări. Ai auzit ce ni s-a întâmplat aseară? Mi-am amintit că mi-a zis la un moment dat că locuiește la Pata Rât. M-am uitat la el suspect, mi-am promis neînduplecată că nu o să-i dau bani, dar că aș putea să-i dau unul dintre peștii din plasă, zicându-i că știu că incendiul a fost acum vreo două săptămâni, nu aseară.

Îmi povestește că este vorba de al doilea incendiu în zonă de luna asta și că ieri noapte au ars mai multe case, că a venit vice-primarul care nu a dat nici bună-seara și că i-a zis să tacă din gură. „Așa nu se mai poate. Nu mai putem trăi acolo. Acum două zile un șobolan i-a ros fața unui copil mic și l-a lăsat plin de sânge. Nu mai putem trăi acolo. O să mergem la Primărie și o să îl facem pe Boc să ne asculte.”

Am vorbit puțin despre asta și i-am zis că trebuie să plec că-mi ajunsese autobuzul. Dezamăgit că nu îmi pasă, a plecat fără să-mi ceară nimic. Mi-au rămas amândoi peștii în sacoșă și în gât. Iar asta mi-a amintit de concluzia de acum câteva luni, când m-am întors de la Pata Rât după o vizită de câteva ore– oamenii de acolo nu mai speră și nu mai așteaptă nimic. Îți zic de cum te văd să nu le mai promiți nimic. Iar asta pentru că au trecut pe acolo autorități, ziariști, asociații, iar ei au rămas în continuare în condiții pe care noi nu ni le putem imagina ușor.

Nu muncești, nu trăiești

Cum intri în Pata ești nevoit să mergi alături de mașinile mari care îți prăfuiesc fără milă hainele. Acolo nu ești nici la oraș, nici la țară – ești într-o lume aruncată la gunoi. Șobolani morți îți taie drumul, iar dacă se zice că pisicile negre aduc ghinion, cu ăștia se știe clar că nu pot aduce decât boală. Alături de ei trăiesc copii. Copii care au povești de groază – „Mie mi-a dat calul o copită în piept, pe mine era să mă calce buldozerul, lui i s-a rupt coloana.” Nu puțini dintre ei au fost scoși striviți de sub mașinile din rampă. Copiii ăștia nu se joacă cu mașinuțele, ci muncesc lângă mașinile uriașe.

Mulți spun că e vina oamenilor de la Pata Rât că nu lucrează și că nu au școală. Dar oamenii de aici muncesc, iar copiii sunt treziți cu noaptea în cap să meargă la unitățile de învățământ. Problema e că muncesc la rampă, la firmele din zonă de sortat deșeuri sau la firme de salubrizare pe salarii de 600 de lei ca băiatul ăsta pe care îl știu. Apropo, care e salariul minim?

Mai mult, am cunoscut rromi disperați după un loc de muncă pe care nu voia nimeni să-i angajeze din cauză că s-au născut țigani. Iar crezul din Pata Rât, poate nu o să mă credeți, dar e Dacă nu muncești, nu trăiești. Mi l-au zis mai mulți când am fost să stau de vorbă cu ei, într-o sâmbătă și i-am prins la lucru. Tineri de 16 ani și bătrâni de 56 de ani de locuit în gheretă.

Deci pot să bag mâna în focul incendiilor care au fost acolo în ultima vreme că rromii de la Pata Rât nu sunt rromii de care ne este nouă teamă că fură. Nu ar trăi în asemenea condiții și nu ar munci în gunoi. Iar asta înseamnă că, puțin mai mult sprijin, mai mult interes și o strategie bine pusă la punct din partea Primăriei și a noastră ar avea șanse să îi integreze în societatea asta cinstită, capitalistă, individualistă, binevoitoare și meritocrată în care trăim. Hai să începem de la a nu mai închide ochii și a păstra loc de bună ziua. Dacă nu vom avea grijă de oamenii care au la rândul lor grijă de gunoiul nostru ne vom trezi într-o zi cu toată mizeria sub preșul din fața ușii.

Informații aprofundate despre comunitatea de la Pata Rât puteți găsi aici:

2017_03_25-16_49_03-_MG_61132017_03_25-16_05_52-_MG_5999.jpg2017_03_25-15_42_57-_MG_5958.jpg2017_03_25-14_33_33-_MG_5909.jpgFoto: Gabriel Roșca

Reclame

3 gânduri despre &8222;Problema arzătoare a Clujului – Oamenii aruncați la gunoi&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s